Și ei sunt oameni!

Mă chinuiam să parchez mașina, pentru că vecinul meu mi-a lăsat foarte puțin loc de parcare și era cam la limita. Eu având o mașină destul de mare aveam nevoie de cineva care să mă dirijeze puțin să parchez. Mă trezesc cu cineva lateralul mașinii care îmi bate în geam și îmi face semn să iau puțin mai dreapta că mai merge. Iau dreapta, iau stânga și deschid geamul să-l întreb dacă mai merge mult dreapta pentru că nu prea vedeam. Moment în care îmi face semn că nu poate să vorbească că are o problemă, era mut.

Nu mi-a venit să cred și nu știam cum să reacționez, dar mi-a arătat cam ce distanță am între mine și mașina din dreapta. Până să finalizez eu parcarea, a văzut că din acel punct nu mai existau probleme s-a îndepărtat de mașina mea sa-și continuie drumul. I-am făcut semn că-i mulțumesc și pentru ca nu era departe de mașină când am coborât i-am mulțumit și verbal, i-am apreciat gestul.

Ajutorul vine de unde te aștepți mai puțin!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *