Un an de la terminarea liceului

E incredibil cat de repede trece timpul si cum dintr-o singura clipire timpul schimba “in oameni mari niste copii”.
Liceu…ani de liceu…emotii…prea multe sentimente ca sa pot sa ma adun, sunt atatea amintiri, sunt atatea clipe pe care mi-as dori sa le pot aduce inapoi, sa ma intorc iar in copilarie. Paseam neincrezator spre portile imense ale liceului, nu stiam ce va fi, nu stiam pe nimeni si nici macar nu ma gandeam ca voi putea sa ajung atat de apropiat de acei oameni. Sunt profesorii mei, sunt oamenii care mi-au deschis drumul in viata, care m-au invatat ce inseamna raul si cum sa-l accept intr-o societate amara si ma gandesc acum si la colegii mei, eram toti mici, cu ghiozdane ( de parca eram tot in scoala generala) ne priveam unii pe alti nedumeriti, vroiam sa ne cunoastem si totusi evitam, insa timpul a trecut si ne-am descoperit personalitatile unii altora.

Clasa a IX – a…o dulce si tanara amintire, eram niste bobocei care urmam sa descoperim scopul vietii. Despre clasa a X-a ar fi poate mai multe de zis, imi inchid acum ochii si pentru o clipa patrund din nou in atmosfera pauzelor si a orelor in care toti ne ajutam unii pe altii….aveam teste..si totusi nu eram nici unii pregatiti..dar riscam si ne ajutam unii pe altii chiar daca asta inseamna demulte ori ca unu din noi sa se aleaga cu vreo nota mica, eram un grup de tineri indrazneti.

Clasa a XI-a a fost a fost clipa in care simteam ca ne racim unii de altii, ca incep sa se faca asa zisele “bisericute” si numai suntem copii din clasa a IX-a care la orice prostioara saream sa fim toti impreuna, insa odata cu inceperea clasei a XII-a am realizat ca tot ce parea a ne face distanti unii de altii a fost doar o parere; era incredibil, cel mai frumos an al vietii mele a fost clasa a XII-a, vedeam parca pe cum trecea si timpu in ochii profesorilor un mic regret.

Am pus bazele unei noi vieti in liceu, care insa s-a sfarsit mult prea repede. Am cunoscut oameni pe care desi nu imi doream sa imi ajunga atat de aproape de inima, au ajuns. Timpul trecea…imi parea ca a inceput numaratoare inversa a orelor de curs si imi doream din tot sufletul sa mai raman acolo…in aceeasi banca de la randul de la geam alaturi de colegii mei, cu care de multe ori chiuleam, saream un gard, stateam de”sase” cand vreunul fuma…mi-e dor…mi-e dor de copilarie si sunt constient ca timpul lasat in urma nu se va mai intoarce, dar stiu ca au ramas amintiri frumoase care niciodata nu vor lua sfarsit.

Cei care nu au nici o amintire frumoasa din liceu se mint pe sine insusi, isi mint sufletul, nu exista om care sa nu aiba o mica amintire, o mica nazbatie, vreun profesor care nu-l suporta, o ora de la care chiulea….nu se poateeee…sunt anii de liceu.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *